Recepția nu este un simplu ritual de predare a cheilor. Este ultimul filtru de siguranță – momentul în care specialiști independenți examinează cu ochi proaspeți dacă instalația este cu adevărat sigură, conformă cu proiectul și cu normativele, și pregătită să fie alimentată cu energie electrică. Este momentul în care măsurătorile obiective – cifre pe ecranul unui aparat de măsură – confirmă sau infirmă ceea ce ochiul nu poate vedea: integritatea izolației într-un cablu îngropat în perete, calitatea contactului electric al unei prize de pămînt aflată la doi metri sub sol, continuitatea neîntreruptă a conductorului de protecție care leagă fiecare priză din casă de pămîntul protector.
Există o tensiune naturală în acest moment. Beneficiarul așteaptă cu nerăbdare să aibă curent. Executantul vrea să finalizeze lucrarea și să încaseze ultima tranșă. Proiectantul vrea confirmarea că soluțiile sale funcționează. Dar recepția cere răbdare și rigoare, pentru că este mai bine să descoperi o problemă acum – cînd remedierea costă puțin și nu pune pe nimeni în pericol – decît după punerea sub tensiune, cînd o izolație defectuoasă poate provoca un scurtcircuit, un incendiu sau o electrocutare.
Prezentul capitol parcurge sistematic toate etapele recepției, de la verificarea electricianului autorizat ANRE (care emite buletinul de verificare PRAM – documentul fără de care punerea sub tensiune este imposibilă) la recepția formală la terminarea lucrărilor (cu comisie de recepție, procese-verbale și referate), compilarea dosarului final al instalației, procedura de punere sub tensiune cu operatorul de distribuție, și recepția finală la expirarea perioadei de garanție. Fiecare etapă este detaliată cu explicații privind ce se verifică, cine verifică, ce documente se întocmesc și ce se întîmplă dacă sînt identificate probleme.
Principiu fundamental: Nicio instalație electrică nu trebuie pusă sub tensiune înainte de finalizarea completă a verificărilor și obținerea buletinului PRAM. Punerea sub tensiune a unei instalații neverificate nu este doar ilegală – este o formă de neglijență care pune în pericol viețile oamenilor.
Verificarea instalației electrice de către un electrician autorizat ANRE
Verificarea instalației electrice de către un electrician autorizat ANRE este piatra de temelie a întregului proces de recepție. Este unicul moment în care un profesionist independent, atestat de autoritatea de reglementare, examinează sistematic instalația, efectuează măsurători obiective și emite un document oficial – buletinul de verificare – care confirmă sau infirmă siguranța instalației.
Cine poate verifica și ce înseamnă autorizarea ANRE
Nu orice electrician poate emite buletinul de verificare. Doar electricienii care dețin autorizație de la ANRE (Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei) au dreptul legal de a verifica instalații electrice și de a emite buletine de verificare recunoscute de operatorii de distribuție.
Autorizarea ANRE se acordă pe grade, de la I la IV, fiecare grad corespunzînd unui nivel de complexitate al instalațiilor pe care titularul are dreptul să le verifice. Gradul I permite verificarea instalațiilor electrice interioare de iluminat și priză din locuințe individuale (case, vile, apartamente) cu putere instalată pînă la un anumit prag. Gradul II extinde competențele la instalații mai complexe, incluzînd clădiri de birouri, mici spații comerciale și instalații cu tablouri secundare. Gradul III acoperă instalații complexe, inclusiv instituții publice, clădiri de birouri mari, depozite și instalații industriale de joasă tensiune. Gradul IV permite verificarea celor mai complexe instalații, inclusiv posturi de transformare, instalații de medie tensiune și instalații speciale.
Este esențial ca gradul de autorizare al electricianului verificator să corespundă complexității instalației verificate. Un buletin de verificare emis de un electrician cu autorizație de grad I pentru o instalație care necesită grad III este un document nevalid, pe care operatorul de distribuție îl poate refuza. Beneficiarul are dreptul și responsabilitatea de a verifica legitimația electricianului și gradul său de autorizare – informație disponibilă pe portalul ANRE.
Independența verificatorului față de executant este un principiu fundamental, deși nu întotdeauna respectat în practică. Ideal, electricianul care verifică instalația nu trebuie să fie aceeași persoană sau aceeași firmă care a executat instalația. Această independență asigură obiectivitatea verificării – verificatorul nu are interesul de a trece cu vederea deficiențele propriei lucrări.
Buletinul de verificare PRAM – structură și conținut
Buletinul de verificare a instalației electrice, cunoscut în mod curent sub denumirea de „buletin PRAM" (Protecția prin Relee Automate și Manual, denumire istorică care a rămas în uzul comun deși conținutul verificării s-a extins semnificativ), este documentul oficial care atestă conformitatea instalației electrice cu normativele tehnice în vigoare.
Buletinul PRAM nu este un simplu formular bifat cu „da" sau „nu". Este un document tehnic substanțial, structurat pe mai multe secțiuni, fiecare corespunzînd unei categorii de verificări.
Secțiunea de identificare cuprinde datele beneficiarului (proprietarului instalației), adresa completă a obiectivului, datele electricianului verificator (nume, număr legitimație ANRE, grad de autorizare, valabilitate), data verificării și numărul buletinului.
Secțiunea de verificare vizuală documentează rezultatele inspecției vizuale a instalației, care precede orice măsurătoare. Verificarea vizuală confirmă că materialele și echipamentele utilizate corespund specificațiilor din proiect (tip de cablu, secțiune, aparataj), că montajul este corect (conexiuni, strîngeri, fixări), că tablourile electrice sînt echipate conform schemei (protecții, bare, etichetare), că gradele de protecție IP sînt respectate (mai ales în medii umede sau cu praf), și că nu există deteriorări vizibile ale materialelor (izolație crăpată, cabluri strivite, conexiuni oxidate).
Secțiunea de măsurători electrice este partea cea mai importantă din punct de vedere tehnic și cuprinde rezultatele tuturor testelor descrise în detaliu în subcapitolele următoare: rezistența de izolație, rezistența prizei de pămînt, continuitatea conductoarelor de protecție, și verificarea funcționării protecțiilor (DDR-uri, disjunctoare).
Secțiunea de concluzii conține verdictul electricianului verificator: „instalația corespunde normativelor tehnice în vigoare și poate fi pusă sub tensiune" sau, după caz, „instalația prezintă neconformități care trebuie remediate" – cu indicarea explicită a neconformităților și a cerințelor de remediere.
Buletinul PRAM se întocmește în minimum trei exemplare: un exemplar pentru beneficiar, un exemplar pentru operatorul de distribuție (necesar pentru realizarea racordării și punerea sub tensiune) și un exemplar pentru arhiva electricianului verificator.
Buletinul de măsurare a rezistenței de izolație
Deși am descris în Capitolul IV (subcapitolul 4.2.2) principiile și metodologia măsurării rezistenței de izolație, în contextul recepției, această măsurare capătă o semnificație deosebită: este verificarea finală, efectuată pe instalația completă, în configurația sa definitivă, de către un specialist independent.
Măsurarea finală a rezistenței de izolație se realizează pe fiecare circuit al instalației, cu toate echipamentele deconectate, utilizînd un megohmetru etalonat (cu certificat de verificare metrologică valabil). Tensiunea de test este de 500V CC pentru circuitele de 230V/400V, iar valoarea minimă admisă este de 1 MΩ pe fiecare circuit.
Electricianul verificator măsoară sistematic rezistența de izolație între fiecare conductor activ (fazele L1, L2, L3 și nulul N) și conductorul de protecție PE, între conductoarele active între ele (L-N, L1-L2, L2-L3, L1-L3 pentru circuitele trifazate), și între fiecare conductor activ și masa tabloului electric.
Rezultatele se consemnează într-un tabel care identifică fiecare circuit (prin numărul și denumirea din schema tabloului), tipul de cablu și secțiunea, tensiunea de test aplicată și valoarea rezistenței de izolație măsurată. Tabelul se semnează de electricianul verificator și se anexează la buletinul PRAM.
O valoare sub 1 MΩ pe orice circuit constituie o neconformitate care împiedică punerea sub tensiune. Cauzele cele mai frecvente sînt umiditatea reziduală în trasee proaspăt tencuite (mai ales în sezonul rece, cînd uscarea tencuielii este lentă), deteriorarea mecanică a izolației unui cablu (strivire pe parcursul lucrărilor de construcție), o conexiune defectuoasă într-o cutie de derivație (conductoare neizolate care ating carcasa metalică), sau un defect de fabricație al unui echipament (corpuri de iluminat, prize).
Sfat practic: Dacă măsurarea rezistenței de izolație se efectuează imediat după finalizarea lucrărilor de tencuire sau turnare a șapei, valorile pot fi mai scăzute din cauza umidității reziduale. Se recomandă așteptarea uscării complete a materialelor de construcție (minimum 2-4 săptămîni, în funcție de sezon și ventilație) înainte de efectuarea măsurătorii finale. Alternativ, se poate realiza o măsurare preliminară, iar măsurarea oficială se amînă pînă la atingerea valorilor admise.
Buletinul de măsurare a prizei de pămînt
Măsurarea finală a rezistenței de dispersie a prizei de pămînt, în contextul recepției, confirmă că sistemul de legare la pămînt funcționează corect în configurația definitivă a instalației – cu conductorul PE conectat, cu toate echipamentele montate și cu barele de protecție din tablouri operaționale.
Electricianul verificator utilizează un telurometru etalonat și aplică metoda celor trei electrozi (metoda standard) sau metoda buclei de defect (metodă alternativă, care nu necesită electrozi auxiliari dar are o precizie mai mică). Rezultatul se compară cu valorile maxime admise descrise în Capitolul IV (subcapitolul 4.2.3): sub 4 Ω pentru locuințe, sub 1 Ω pentru instalații cu cerințe speciale.
Un aspect important al verificării la recepție este că se testează și funcționarea corectă a protecțiilor diferențiale (DDR) în corelație cu priza de pămînt. Testul constă în injectarea unui curent de defect controlat (prin intermediul unui aparat de test DDR) și verificarea că dispozitivul diferențial declanșează în timpul maxim admis. Conform SR HD 60364-6, un DDR cu sensibilitate de 30 mA trebuie să declanșeze în maximum 300 ms la curentul nominal de defect (30 mA) și în maximum 40 ms la de 5 ori curentul nominal (150 mA). Acest test confirmă nu doar funcționarea corectă a DDR-ului în sine, ci și eficacitatea întregului lanț de protecție: priză de pămînt – conductor PE – DDR.
Buletinul de măsurare a prizei de pămînt documentează metoda de măsurare utilizată, aparatul de măsură (tip, serie, data ultimei verificări metrologice), condițiile de mediu la momentul măsurării (starea solului – uscat, umed, înghețat – care influențează semnificativ rezistența de dispersie), valoarea rezistenței de dispersie măsurată, rezultatele testelor de declanșare ale DDR-urilor, și concluzia (admis/neadmis).
Verificarea selectivității protecțiilor
Verificarea selectivității este un test de nivel superior, care depășește verificarea individuală a fiecărui aparat de protecție și examinează modul în care aparatele de protecție funcționează împreună, ca un sistem.
Selectivitatea înseamnă că, în cazul unui defect pe un circuit, declansează doar protecția cea mai apropiată de defect, izolînd circuitul afectat fără a întrerupe alimentarea celorlalte circuite. Lipsa selectivității înseamnă că un defect pe o priză din dormitor ar putea declanșa disjunctorul general al casei, lăsînd întreaga locuință fără curent – o situație neplăcută în cazul unei case, dar potențial periculoasă în cazul unui spital sau al unui depozit frigorific.
Verificarea selectivității se realizează prin două metode complementare. Verificarea pe baza documentației constă în analiza comparativă a curbelor de declanșare ale aparatelor de protecție succesive (de la consumator către sursă) pentru a confirma că, la orice valoare a curentului de defect, protecția din amonte (mai aproape de sursă) declanșează mai lent decît protecția din aval (mai aproape de consumator). Această analiză se face pe baza datelor tehnice furnizate de producătorii aparatelor de protecție. Verificarea prin teste practice constă în injectarea de curenți de defect controlați în diferite puncte ale instalației și observarea comportamentului protecțiilor. Această metodă este utilizată mai ales pentru instalațiile complexe (instituții, birouri mari, depozite) și necesită aparatură de testare specializată (injectoare de curent).
Pentru casele și vilele cu o structură simplă a tabloului electric (un singur nivel de protecție), selectivitatea este relativ ușor de asigurat. Pentru clădirile cu tablouri ierarhice (tablou general – tablouri secundare – tablouri terminale), selectivitatea necesită o analiză atentă încă din faza de proiectare și o verificare riguroasă la recepție.
Ce se întîmplă cînd verificarea identifică neconformități
Situația în care electricianul verificator identifică neconformități în urma verificărilor nu este o catastrofă, ci un mecanism de siguranță care funcționează conform scopului său. Verificarea există tocmai pentru a identifica problemele înainte de punerea sub tensiune, nu după.
Cînd sînt identificate neconformități, electricianul verificator întocmește un raport de verificare cu constatări nefavorabile, care descrie detaliat fiecare neconformitate identificată (ce s-a constatat, unde, și de ce este o problemă), clasifică neconformitățile după gravitate (critice – împiedică punerea sub tensiune; majore – trebuie remediate într-un termen scurt; minore – recomandări de îmbunătățire), și indică măsurile de remediere necesare.
Executantul are obligația de a remedia neconformitățile critice și majore. După remediere, electricianul verificator (de preferință același care a identificat problemele) realizează o reverificare, limitată la aspectele remediate. Dacă reverificarea confirmă remedierea, se emite buletinul PRAM favorabil. Dacă neconformitățile persistă, procesul se repetă pînă la obținerea conformității.
Costul remedierii neconformităților identificate la verificare este suportat, de regulă, de executant (dacă neconformitatea se datorează unei execuții defectuoase) sau de proiectant (dacă neconformitatea se datorează unei erori de proiectare). Beneficiarul nu ar trebui să suporte costuri suplimentare pentru remedierea unor deficiențe care nu îi sînt imputabile, conform principiilor Legii 10/1995 privind calitatea în construcții.
Recepția la terminarea lucrărilor
Dacă verificarea electricianului autorizat ANRE confirmă siguranța electrică a instalației, recepția la terminarea lucrărilor confirmă conformitatea de ansamblu a lucrării cu proiectul, cu normativele și cu condițiile contractuale. Este un act juridic formal, reglementat de lege, care marchează transferul oficial al responsabilității de la executant la beneficiar.
Cadrul legal al recepției – HG 273/1994 actualizat
Recepția lucrărilor de construcții (inclusiv a lucrărilor de instalații electrice, ca parte a unei construcții) este reglementată de Hotărîrea Guvernului nr. 273/1994, cu modificările și completările ulterioare (inclusiv HG 343/2017). Regulamentul stabilește că recepția se realizează în două etape: recepția la terminarea lucrărilor (la finalizarea execuției) și recepția finală (la expirarea perioadei de garanție).
Recepția la terminarea lucrărilor se organizează în termen de 15 zile de la notificarea finalizării lucrărilor de către executant. Beneficiarul (investitorul) are obligația de a constitui comisia de recepție și de a convoca toate părțile implicate. Regulamentul stabilește componența comisiei, documentele necesare, procedura de desfășurare și conținutul procesului-verbal de recepție.
Comisia de recepție – componență și atribuții
Comisia de recepție este organismul colegial care analizează documentația și examinează lucrarea, emițînd verdictul de recepție. Componența sa variază în funcție de tipul și dimensiunea construcției.
Pentru construcțiile de importanță redusă (categoria D) – case, vile, construcții individuale – comisia de recepție se compune din reprezentantul beneficiarului (care poate fi chiar proprietarul), un specialist desemnat de beneficiar (de regulă, proiectantul sau un alt inginer de instalații electrice), și, opțional, reprezentantul executantului (care participă la recepție dar nu face parte din comisie în calitate de membru cu drept de vot).
Pentru construcțiile de importanță normală, deosebită sau excepțională (categoriile C, B, A) – instituții publice, clădiri de birouri mari, depozite industriale – comisia se extinde obligatoriu cu un reprezentant al ISC (Inspectoratul de Stat în Construcții), un reprezentant al administrației publice locale (primăria care a emis autorizația de construire), un reprezentant al ISU (dacă a fost emis aviz de securitate la incendiu), un reprezentant al DSP (dacă a fost emis aviz sanitar), și, după caz, alți specialiști relevanți.
Atribuțiile comisiei de recepție sînt examinarea documentației de execuție (verificarea că dosarul este complet și corect întocmit), examinarea la fața locului a lucrării (inspecție vizuală, verificarea corespondenței între ce este construit și ce este documentat), analiza buletinelor de verificare (PRAM, izolație, priză de pămînt) pentru confirmarea conformității tehnice, identificarea eventualelor neconformități sau deficiențe, și emiterea verdictului de recepție (admis, admis cu obiecții, respins).
Procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor
Procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor este documentul oficial care consemnează rezultatul recepției. Formatul său este reglementat de HG 273/1994 și conține elemente obligatorii.
Datele de identificare includ denumirea obiectivului, adresa, datele beneficiarului și ale executantului, numărul și data autorizației de construire, și componența comisiei de recepție. Constatările comisiei descriu sintetic lucrarea realizată, evidențiind conformitatea cu proiectul tehnic, rezultatele verificărilor și măsurătorilor (cu referire la buletinele de verificare anexate), calitatea execuției (pe baza observațiilor la fața locului și a documentației de execuție), și eventualele deficiențe sau neconformități identificate.
Concluzia comisiei este una dintre cele trei variante posibile. Admiterea recepției fără obiecții semnifică faptul că lucrarea este conformă cu proiectul și normativele, fără deficiențe. Admiterea recepției cu obiecții constată conformitatea de ansamblu, dar identifică deficiențe minore care trebuie remediate în termenele stabilite. Amînarea recepției intervine cînd sînt identificate neconformități majore care împiedică utilizarea normală a instalației, situație în care recepția se reprogramează după remediere.
Procesul-verbal se semnează de toți membrii comisiei, de beneficiar și de executant, și se înregistrează la ISC (pentru categoriile de lucrări unde aceasta este obligatorie).
Referatul proiectantului privind modul de execuție
Referatul proiectantului este un document întocmit de proiectantul instalației electrice, care prezintă aprecierea profesională a proiectantului cu privire la modul în care a fost executată lucrarea în raport cu proiectul tehnic. Referatul se prezintă comisiei de recepție și face parte din dosarul de recepție.
Referatul proiectantului confirmă că a asigurat asistența tehnică pe parcursul execuției (conform obligației legale), descrie eventualele modificări față de proiectul inițial (dispozițiile de șantier emise, motivele modificărilor, impactul asupra soluției tehnice), evaluează concordanța lucrării executate cu proiectul (pe baza observațiilor directe și a documentației de execuție), și formulează concluzii privind conformitatea instalației.
Referatul proiectantului are o valoare deosebită în cadrul recepției, deoarece proiectantul este cel care cunoaște cel mai bine intențiile și logica proiectului. Aprecierea sa oferă comisiei de recepție o perspectivă calificată asupra gradului de fidelitate al execuției față de proiect.
Referatul dirigintelui de șantier
Referatul dirigintelui de șantier este documentul echivalent din perspectiva supravegherii execuției. Dirigintele, care a fost prezent pe șantier pe parcursul întregii execuții, oferă o perspectivă complementară celei a proiectantului.
Referatul dirigintelui confirmă că a verificat existența și valabilitatea tuturor documentelor necesare înainte de începerea lucrărilor, descrie modul în care a supravegheat execuția (prezență pe șantier, verificări efectuate, documente întocmite), prezintă sinteza proceselor-verbale de lucrări ascunse și a fazelor determinante (cu referire la documentele din dosarul de execuție), consemnează eventualele neconformități identificate pe parcurs și modul în care au fost remediate (cu referire la notele de constatare), și formulează concluzia privind conformitatea de ansamblu a lucrării.
Referatul dirigintelui de șantier este obligatoriu pentru toate lucrările unde prezența dirigintelui este impusă de lege (instituții publice, clădiri de birouri de o anumită complexitate, depozite). Pentru casele și vilele unde dirigintele nu este obligatoriu, acest referat nu există sau este înlocuit de o declarație a executantului privind conformitatea lucrării.
Recepția cu obiecții și termenele de remediere
În practica curentă, recepția cu obiecții este situația cea mai frecventă. Rarele cazuri de recepție fără nicio obiecție se întîlnesc, de regulă, doar la lucrările de mică complexitate executate de firme foarte experimentate. Obiecțiile identificate la recepție pot fi de natură documentară (documente lipsă, incomplete sau cu erori, care nu afectează calitatea lucrării dar trebuie completate sau corectate), de natură estetică sau funcțională minoră (o priză montată ușor dezaxat, o etichetă lipsă pe tablou, un corp de iluminat cu defect de fabricație care trebuie înlocuit), sau de natură tehnică (o valoare la limită la măsurarea izolației pe un circuit, o conexiune care trebuie refăcută, o protecție incorect calibrată).
Comisia de recepție stabilește termenul de remediere pentru fiecare obiecție – de regulă între 15 și 90 de zile, în funcție de natura și complexitatea problemei. La expirarea termenului, executantul notifică beneficiarul că obiecțiile au fost remediate, iar comisia (sau un delegat al acesteia) verifică remedierea și semnează un proces-verbal de confirmare a rezolvării obiecțiilor.
Dosarul instalației – documentul final compilat
La finalizarea recepției, toate documentele acumulate pe parcursul ciclului de viață al proiectului – de la studiul de fezabilitate pînă la buletinul PRAM – se compilează într-un dosar unitar: dosarul instalației electrice, care devine parte a cărții tehnice a construcției.
Conținutul complet al dosarului instalației electrice
Dosarul complet al instalației electrice, în forma sa finală, cuprinde toate documentele organizate logic pe secțiuni.
Secțiunea de proiectare include proiectul tehnic complet (memoriu, scheme, planuri, calcule, caiet de sarcini), referatele verificatorilor de proiecte (unde a fost cazul), avizul tehnic de racordare (ATR) și autorizația de construire.
Secțiunea de execuție include centralizatorul materialelor utilizate cu certificatele de calitate și declarațiile de conformitate, procesele-verbale de lucrări ascunse, procesele-verbale de recepție a fazelor determinante, jurnalul de șantier, documentația fotografică, dispozițiile de șantier emise pe parcursul execuției și notele de constatare cu rezolvările lor.
Secțiunea de verificări și măsurători include buletinul de verificare PRAM, buletinul de măsurare a rezistenței de izolație, buletinul de măsurare a rezistenței prizei de pămînt, procesul-verbal de verificare a continuității PE, rapoartele de testare a instalațiilor speciale (iluminat de siguranță, detecție incendiu, SPD-uri) și raportul de verificare a selectivității protecțiilor.
Secțiunea de recepție include procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, referatul proiectantului privind modul de execuție, referatul dirigintelui de șantier și certificatul de conformitate al instalației.
Secțiunea de exploatare include planurile „as-built", instrucțiunile de exploatare și mentenanță, schema tablourilor electrice (afișată și pe ușa tabloului) și programul de verificări periodice.
Schița finală „as-built" – conformă cu executarea reală
Planurile „as-built" (conform cu executarea) sînt versiunile actualizate ale planurilor din proiectul tehnic, care reflectă instalația așa cum a fost realizată efectiv, nu cum a fost proiectată inițial. Diferența dintre proiect și „as-built" poate fi zero (dacă execuția a urmat proiectul întocmai) sau poate fi semnificativă (dacă au existat modificări pe parcurs, consemnate prin dispoziții de șantier).
Planurile „as-built" sînt esențiale pentru orice intervenție ulterioară asupra instalației – de la o simplă reparație (unde electricianul trebuie să știe exact pe unde trece un cablu în perete) pînă la o renovare majoră (unde proiectantul trebuie să cunoască configurația existentă a instalației). Fără planuri „as-built", orice intervenție devine o explorare în necunoscut, cu riscuri de deteriorare a cablurilor existente, de confuzie a circuitelor sau de subdimensionare a completărilor.
Elaborarea planurilor „as-built" este responsabilitatea proiectantului (care actualizează planurile originale pe baza dispozițiilor de șantier și a informațiilor primite de la executant) sau, în unele cazuri, a executantului (care realizează planurile pe baza situației reale de pe șantier, cu verificarea și aprobarea proiectantului).
Certificatul de conformitate al instalației
Certificatul de conformitate al instalației electrice este un document sintetic care confirmă, într-o formă concisă, că instalația în ansamblu este conformă cu proiectul tehnic și cu normativele aplicabile. El este emis de executant, vizat de proiectant și confirmat de electricianul autorizat ANRE care a emis buletinul PRAM.
Certificatul de conformitate este solicitat de operatorul de distribuție ca parte a dosarului de racordare și de societățile de asigurare ca parte a documentației pentru polița de asigurare a clădirii.
Instrucțiunile de exploatare și mentenanță
Dosarul instalației trebuie să conțină și un set de instrucțiuni practice, destinate utilizatorului final (proprietar, administrator, personalul de întreținere), care explică cum se utilizează corect și în siguranță instalația electrică.
Instrucțiunile de exploatare includ schema simplificată a tabloului electric (cu identificarea fiecărui circuit – ce alimentează fiecare disjunctor), procedura de resetare în caz de declanșare a unei protecții (ce se verifică, cum se rearmeaza disjunctorul sau DDR-ul, cînd se apelează un electrician), procedura de intervenție în caz de urgență electrică (cum se deconectează instalația de la rețea, ce se face în caz de electrocutare, ce se face în caz de miros de ars sau de fum), interdicțiile și precauțiile de utilizare (sarcina maximă pe fiecare circuit, interdicția de utilizare a prelungitoarelor supraîncărcate, interdicția de intervenție în tabloul electric de către persoane necalificate), și contactele utile (electrician autorizat de mentenanță, operatorul de distribuție – pentru avarii pe rețea, serviciul de urgență 112 – pentru incendii sau electrocutări).
Instrucțiunile de mentenanță periodică stabilesc programul de verificări pe care proprietarul sau administratorul trebuie să le asigure pe durata de viață a instalației. Acest subiect face obiectul Capitolului VII (Documentația de mentenanță și exploatare), dar dosarul instalației trebuie să conțină cel puțin programul-cadru de verificări periodice.
Punerea sub tensiune și recepția finală
Condițiile tehnice pentru punerea sub tensiune
Punerea sub tensiune – momentul în care operatorul de distribuție alimentează efectiv instalația cu energie electrică de la rețeaua publică – este condiționată de îndeplinirea cumulativă a mai multor cerințe.
Buletinul PRAM favorabil, emis de electrician autorizat ANRE, este condiția absolută, fără de care punerea sub tensiune este imposibilă. Contractul de racordare semnat între beneficiar și operatorul de distribuție confirmă acordul ambelor părți privind condițiile tehnice și financiare ale racordării. Contractul de furnizare semnat între beneficiar și furnizorul de energie electrică ales asigură aprovizionarea comercială cu energie.
Realizarea fizică a instalației de racordare trebuie finalizată, adică branșamentul executat și firida de branșament echipată, contorul montat de operatorul de distribuție. Instalația interioară trebuie să fie complet finalizată în zona de la contor pînă la tabloul general (chiar dacă nu toate circuitele interioare sînt finalizate, zona de intrare trebuie să fie conformă). Priza de pămînt trebuie realizată și conectată, cu valori conforme conform buletinului de măsurare.
Procedura de punere sub tensiune cu operatorul de distribuție
Procedura de punere sub tensiune variază ușor de la un operator de distribuție la altul, dar urmează o logică generală comună.
Beneficiarul (sau electricianul autorizat în numele acestuia) solicită punerea sub tensiune prin depunerea buletinului PRAM și a contractului de furnizare la operatorul de distribuție. Operatorul de distribuție programează intervenția tehnică de punere sub tensiune (montarea siguranței în firidă, activarea contorului). La data programată, un echipaj al OD se deplasează la amplasament și efectuează o verificare finală a instalației de racordare (starea firidei, corectitudinea conexiunilor, compatibilitatea între contorul montat și tipul de alimentare). Dacă totul este conform, echipajul montează siguranța de branșament, activează contorul și alimentează instalația. Se întocmește un proces-verbal de punere sub tensiune, semnat de reprezentantul OD și de beneficiar.
Din acest moment, instalația este în funcțiune, consumul de energie se înregistrează la contor, iar beneficiarul beneficiază de alimentare cu energie electrică conform contractului de furnizare.
Recepția finală – la expirarea perioadei de garanție
Ciclul recepției nu se încheie la punerea sub tensiune. Conform HG 273/1994, după recepția la terminarea lucrărilor începe o perioadă de garanție, pe durata căreia executantul rămîne responsabil pentru remedierea oricăror defecte care se manifestă în exploatarea normală a instalației.
Perioada de garanție pentru instalațiile electrice este, de regulă, de minimum 3 ani de la data recepției la terminarea lucrărilor (poate fi mai lungă conform prevederilor contractuale – 5 ani este o durată frecvent întîlnită în contractele pentru investiții publice). Pe durata perioadei de garanție, beneficiarul notifică executantul despre orice defect constatat, iar executantul are obligația de a remedia defectele pe cheltuiala proprie, în termen rezonabil.
La expirarea perioadei de garanție se organizează recepția finală, care este actul juridic prin care se confirmă că instalația a funcționat conform pe întreaga perioadă de garanție și că toate defectele constatate au fost remediate. Recepția finală se realizează prin constituirea unei comisii (similare celei de la recepția la terminarea lucrărilor), care examinează starea instalației, verifică remedierea defectelor notificate pe parcursul garanției și emite procesul-verbal de recepție finală.
Procesul-verbal de recepție finală marchează momentul în care executantul este eliberat de obligația de garanție, iar responsabilitatea pentru instalație trece integral la beneficiar (proprietar, administrator).
| Etapă | Moment | Document emis | Cine emite | Semnificație |
|---|---|---|---|---|
| Verificare ANRE | După finalizarea execuției | Buletin PRAM | Electrician autorizat ANRE | Confirmarea siguranței electrice |
| Recepție la terminarea lucrărilor | Max. 15 zile de la notificarea finalizării | Proces-verbal de recepție | Comisia de recepție | Transfer oficial al responsabilității |
| Punerea sub tensiune | După PRAM + contract racordare + contract furnizare | Proces-verbal de punere sub tensiune | Operatorul de distribuție | Instalația devine funcțională |
| Perioada de garanție | 3–5 ani de la recepție | Notificări de defecte, remedieri | Beneficiar / Executant | Executantul remediază defectele |
| Recepția finală | La expirarea garanției | Proces-verbal de recepție finală | Comisia de recepție | Eliberarea executantului de garanție |
Particularități ale recepției pe tipuri de clădiri
Case și vile – recepția simplificată
Pentru casele și vilele de dimensiuni obișnuite, procesul de recepție este simplificat dar nu eliminat. Elementele esențiale sînt buletinul PRAM (obligatoriu, condiție pentru punerea sub tensiune), procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor (cu comisie redusă) și dosarul instalației cu documentele minime obligatorii.
Comisia de recepție pentru o casă se compune, de regulă, din proprietar (sau reprezentantul acestuia) și un specialist independent (inginer de instalații electrice sau un electrician autorizat ANRE, altul decît cel care a emis PRAM-ul, pentru a asigura o a doua opinie). Participarea ISC nu este obligatorie pentru categoria D de importanță.
Un aspect specific locuințelor este că beneficiarul este adesea și utilizatorul direct al instalației, ceea ce face ca instrucțiunile de exploatare să aibă o importanță practică deosebită. Proprietarul trebuie să știe ce alimentează fiecare disjunctor din tablou, cum se procedează în caz de declanșare și cînd trebuie apelat un electrician.
O recomandare specifică pentru case și vile este realizarea unui dosar fotografic complet al traseelor de cabluri înainte de acoperire. Acest dosar, asociat cu planurile „as-built", este cel mai valoros instrument pentru orice intervenție ulterioară – și, odată pereții tencuiți, este imposibil de reconstituit.
Instituții publice – recepția completă cu comisie extinsă
Instituțiile publice necesită procesul complet de recepție, fără simplificări, cu o comisie extinsă care include reprezentanți ai tuturor autorităților relevante (ISC, primărie, ISU, DSP).
Pe lîngă verificările standard, recepția instituțiilor publice include verificări suplimentare specifice. Testul funcțional complet al instalației de iluminat de siguranță presupune simularea întreruperii alimentării normale și verificarea comutării automate, a nivelurilor de iluminare pe căile de evacuare (prin luxmetru) și a autonomiei (test de durată). Testul funcțional al instalației de detecție incendiu include activarea individuală a fiecărui detector, verificarea centralei, a sirenelorilor și a transmiterii alarmei. Testul de funcționare a sursei de rezervă (generator diesel sau UPS) presupune simularea întreruperii alimentării normale și verificarea pornirii automate a generatorului, a timpului de comutare și a capacității de alimentare a circuitelor critice. Verificarea conformității PSI constă în confirmarea că toate cerințele din avizul ISU sînt îndeplinite (tipuri de cabluri, etanșări la foc, iluminat de siguranță, detecție).
Procesul-verbal de recepție pentru instituții publice este un document voluminos, care se înregistrează la ISC și se transmite tuturor autorităților reprezentate în comisie.
Birouri – recepția cu cerințe de performanță
Clădirile de birouri adaugă la recepția standard o dimensiune de performanță și confort care depășește cerințele strict de siguranță. Verificările suplimentare specifice includ măsurarea nivelurilor de iluminare la posturile de lucru (conformitate cu SR EN 12464-1 – minimum 500 lx pe suprafața de lucru, uniformitate minimă 0,6), verificarea funcțională a sistemelor de automatizare (BMS) care gestionează iluminatul (senzori de prezență, reglare în funcție de lumina naturală, scenarii programate), testarea independenței circuitelor pe zone sau chiriași (verificarea că un defect sau o deconectare pe zona unui chiriaș nu afectează zonele celorlalți), și măsurarea calității energiei electrice la tabloul general (factor de putere, armonici, dezechilibru de faze) pentru clădirile cu sarcini electronice semnificative.
Un aspect specific al recepției clădirilor de birouri multietajate sau cu spații închiriate este necesitatea de a documenta clar delimitarea între instalația comună a clădirii (tabloul general, coloanele de alimentare, instalația de iluminat de siguranță) și instalațiile individuale ale fiecărui chiriaș (tablourile secundare, circuitele interioare). Această delimitare are implicații juridice (cine este responsabil pentru mentenanța fiecărei părți) și tehnice (punctele de separare, contorizarea individuală).
Depozite – recepția cu cerințe speciale de mediu
Recepția instalațiilor electrice din depozite și hale industriale adaugă verificări impuse de condițiile de mediu specifice.
Pentru depozitele cu zone ATEX, recepția include verificarea certificării ATEX a fiecărui echipament electric instalat în zonele clasificate (prin examinarea plăcuțelor de identificare și a certificatelor de conformitate), verificarea modului de instalare (distanțe de separare, etanșeitatea intrărilor de cabluri, integritatea carcaselor antiex), testul funcțional al sistemelor de detecție gaze (dacă există), care declansează ventilarea forțată și/sau deconectarea alimentării electrice în zona afectată, și emiterea declarației de conformitate ATEX a instalației în ansamblu.
Pentru depozitele frigorifice, recepția include verificarea funcționării sistemelor de alarmă pentru defecțiuni ale alimentării electrice a compresoarelor, testul de funcționare a alimentării de rezervă (generator diesel) cu verificarea timpului de comutare (critic pentru menținerea lanțului frigorific), și verificarea funcționării corecte a instalației electrice la temperaturile de operare (echipamente rezistente la frig).
Pentru halele cu utilaje de mare putere, recepția include verificarea circuitelor de forță (alimentarea motoarelor, protecțiile specifice), testele de funcționare a sistemelor de siguranță ale utilajelor (opriri de urgență, limitatoare), măsurarea curentului de pornire al motoarelor mari (pentru verificarea impactului asupra calității tensiunii pe celelalte circuite) și verificarea compensării factorului de putere (dacă au fost prevăzute baterii de condensatoare).
Concluzii
Recepția și punerea în funcțiune a unei instalații electrice constituie finalul unui parcurs lung și complex care începe cu prima schiță a proiectului și se încheie cu primul bec aprins în clădirea nou-construită sau renovată. Dar acest final nu este un simplu moment festiv – este un proces tehnic și juridic riguros, care confirmă obiectiv că instalația este sigură, conformă și pregătită să funcționeze timp de decenii.
Din parcurgerea acestui capitol se pot extrage mai multe concluzii esențiale.
Prima concluzie este că buletinul de verificare PRAM este cheia de boltă a întregului proces. Fără acest document, emis de un electrician autorizat ANRE cu gradul de competență corespunzător, punerea sub tensiune este imposibilă legal și inadmisibilă tehnic. Importanța alegerii unui electrician verificator competent și independent nu poate fi subliniată suficient.
A doua concluzie este că recepția la terminarea lucrărilor nu este o formalitate, ci un act juridic cu consecințe reale. De la data recepției, responsabilitatea pentru instalație trece de la executant la beneficiar (cu excepția defectelor acoperite de garanție). Beneficiarul trebuie să trateze recepția cu seriozitate, să examineze documentația, să participe la verificări și să nu accepte recepția dacă are îndoieli privind calitatea lucrării.
A treia concluzie este că dosarul instalației este un bun de valoare care trebuie păstrat pe întreaga durată de existență a clădirii. Pierderea sau deteriorarea dosarului privează proprietarul de informații esențiale pentru mentenanță, renovare și asigurare. Păstrarea unei copii electronice, pe lîngă dosarul fizic, este o măsură de prudență elementară.
A patra concluzie este că procesul de recepție se calibrează în funcție de complexitatea clădirii, dar principiile rămîn aceleași indiferent de dimensiune. O casă și un spital necesită același tip de verificări – diferă doar amploarea, profunzimea și formalismul procedurii.
A cincea concluzie privește recepția finală, un moment adesea uitat sau ignorat, dar care marchează finalul oficial al ciclului de construcție și transferul integral al responsabilității către beneficiar. Organizarea recepției finale la expirarea perioadei de garanție nu este doar o obligație legală, ci și o oportunitate de a evalua starea instalației după primii ani de funcționare și de a planifica intervențiile de mentenanță necesare – subiect care face obiectul ultimelor două capitole ale acestui ghid.
Recomandare finală: Tratați recepția nu ca pe un obstacol birocratic, ci ca pe un moment de protecție. Este ultima ocazie de a identifica și remedia problemele pe cheltuiala executantului, înainte ca responsabilitatea să vă revină integral. Investiți timp în examinarea documentației, participați activ la verificări și nu ezitați să ceți lămuriri sau să refuzați recepția dacă aveți motive justificate de îngrijorare. Este dreptul dumneavoastră – și este în interesul siguranței tuturor celor care vor utiliza clădirea.
Bibliografie și surse online
Legislație și acte normative
- Hotărîrea Guvernului nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora, cu modificările și completările ulterioare (inclusiv HG 343/2017). Reglementează procedura de recepție la terminarea lucrărilor și recepția finală. Disponibilă pe: https://legislatie.just.ro/
- Hotărîrea Guvernului nr. 343/2017 pentru modificarea și completarea HG 273/1994 privind regulamentul de recepție a lucrărilor de construcții. Disponibilă pe: https://legislatie.just.ro/
- Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Stabilește sistemul calității, obligațiile actorilor, cartea tehnică a construcției. Disponibilă pe: https://legislatie.just.ro/
- Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată. Cadrul general al autorizării și recepției. Disponibilă pe: https://legislatie.just.ro/
- Legea nr. 123/2012 privind energia electrică și gazele naturale, cu modificările ulterioare. Drepturile și obligațiile consumatorilor, racordarea și furnizarea. Disponibilă pe: https://legislatie.just.ro/
Normative tehnice și standarde
- Normativul I7 – Normativ pentru proiectarea și executarea instalațiilor electrice aferente clădirilor. Include cerințele de verificare, valorile admise pentru izolație, priză de pămînt, continuitate PE. Disponibil prin ASRO.
- Normativul C 56 – Normativ pentru verificarea calității și recepția lucrărilor de instalații aferente construcțiilor. Detaliază procedurile de verificare și recepție specifice instalațiilor. Disponibil prin MDLPA.
- SR HD 60364-6 – Instalații electrice de joasă tensiune. Partea 6: Verificare. Standardul european armonizat care definește metodele de verificare inițială și periodică a instalațiilor electrice, inclusiv criteriile de acceptare. Catalog ASRO: https://www.asro.ro/
- SR EN 61557 (seria) – Securitate electrică în rețele de distribuție de joasă tensiune. Echipamente de testare, măsurare și monitorizare a măsurilor de protecție. Standardul de referință pentru aparatele de verificare utilizate de electricienii autorizați. Catalog ASRO: https://www.asro.ro/
- SR EN 62305 (seria) – Protecția contra trăsnetului. Include cerințele de verificare a instalațiilor de protecție la trăsnet și de legare la pămînt. Catalog ASRO: https://www.asro.ro/
- SR EN 1838 – Iluminat de siguranță. Cerințe tehnice pentru proiectarea, instalarea și verificarea iluminatului de evacuare, antipanică și intervenție. Catalog ASRO: https://www.asro.ro/
- SR EN 12464-1 – Iluminatul locurilor de muncă. Partea 1: Locuri de muncă interioare. Niveluri de iluminare minime la posturile de lucru, relevante pentru recepția clădirilor de birouri. Catalog ASRO: https://www.asro.ro/
- SR EN 54 (seria) – Sisteme de detectare și de alarmare la incendiu. Cerințe de verificare și testare funcțională. Catalog ASRO: https://www.asro.ro/
Reglementări ANRE
- Regulamentul pentru autorizarea electricienilor. ANRE. Definește gradele de autorizare, competențele, drepturile și obligațiile electricienilor autorizați: https://www.anre.ro/ro/energie-electrica/legislatie/autorizare-electricieni
- Portalul ANRE de verificare a autorizațiilor electricienilor – Verificarea online a valabilității autorizației unui electrician ANRE: https://www.anre.ro/ro/energie-electrica/informatii-de-interes-public/info-consumatori/verificare-autorizatii
- Regulamentul privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public. ANRE. Procedura de punere sub tensiune și condițiile tehnice: https://www.anre.ro/ro/energie-electrica/legislatie/racordare
Operatori de distribuție – proceduri de punere sub tensiune
- E-Distribuție (ENEL) – Proceduri de racordare și punere sub tensiune: https://www.e-distributie.com/
- Delgaz Grid – Proceduri de racordare și punere sub tensiune: https://www.delgaz.ro/
- DEER – Distribuție Energie Electrică România. Proceduri de racordare și punere sub tensiune: https://www.distributie-energie.ro/
Instituții de control și recepție
- ISC – Inspectoratul de Stat în Construcții. Proceduri de control, participare la faze determinante și recepții, atestare profesioniști: https://www.isc.gov.ro/
- IGSU – Inspectoratul General pentru Situații de Urgență. Proceduri de autorizare a securității la incendiu (autorizația ISU de funcționare): https://www.igsu.ro/
Surse online utile
- Portalul legislativ românesc – Acces gratuit la toate actele normative în vigoare: https://legislatie.just.ro/
- ASRO – Asociația de Standardizare din România. Catalogul standardelor românești și europene armonizate: https://www.asro.ro/
- MDLPA – Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației. Normative tehnice, reglementări privind recepția: https://www.mdlpa.ro/
- EUR-Lex – Legislația Uniunii Europene. Directive relevante (LVD 2014/35/UE, ATEX 2014/34/UE): https://eur-lex.europa.eu/
- IEC Webstore – Standardele internaționale IEC, baza pentru standardele europene EN de verificare a instalațiilor: https://webstore.iec.ch/
- CENELEC – Comitetul European de Standardizare Electrotehnică. Standardele armonizate HD 60364 (seria) pentru instalații electrice de joasă tensiune: https://www.cenelec.eu/
Document elaborat în scop informativ – Februarie 2026
Verificați întotdeauna versiunile actualizate ale actelor normative pe portalurile oficiale menționate. Procedurile operatorilor de distribuție și ale instituțiilor de control pot varia în funcție de zona geografică și de practica locală. Informațiile din prezentul ghid nu substituie consultanța de specialitate a unui proiectant, electrician autorizat ANRE și diriginte de șantier autorizat.
