Cadrul legislativ general privind apărarea împotriva incendiilor

Într-o țară în care amintirea tragediei de la Colectiv continuă să funcționeze ca o rană deschisă în conștiința colectivă, discuția despre legislația de securitate la incendiu nu mai poate rămâne un subiect rezervat exclusiv specialiștilor în construcții sau ofițerilor ISU. Cadrul legislativ românesc în domeniul PSI (prevenirea și stingerea incendiilor) s-a construit, strat după strat, de-a lungul a aproape două decenii, într-un efort continuu de a traduce lecțiile trecutului în norme care să prevină repetarea lui. Rezultatul este un edificiu normativ impunător — uneori elegant în logica sa internă, alteori contradictoriu și greu de navigat chiar și pentru profesioniștii cu experiență — care pornește de la principiile generale stabilite prin Legea nr. 307/2006 și coboară, prin normative tehnice precum P118 și ordine ministeriale precum OMAI 129/2016, până la detalii de o precizie aproape chirurgicală: grosimea unui perete rezistent la foc, debitul minim al unui sprinkler, timpul maxim de răspuns al unui detector de fum. Acest articol își propune să cartografieze labirintul legislativ al securității la incendiu în România — nu pentru a-l simplifica în mod artificial, ci pentru a-i dezvălui logica internă, pentru a arăta cum fiecare piesă se îmbină cu celelalte și, mai ales, pentru a reaminti că în spatele fiecărei norme tehnice aparent aride se află, în definitiv, un singur lucru: dorința de a proteja viața omenească.

Radu Cozma Documentații PSI 12 Februarie 2026

Citește mai mult: Cadrul legislativ general privind apărarea împotriva incendiilor

Cadrul legislativ general privind apărarea împotriva incendiilor

Într-o țară în care amintirea tragediei de la Colectiv continuă să funcționeze ca o rană deschisă în conștiința colectivă, discuția despre legislația de securitate la incendiu nu mai poate rămâne un subiect rezervat exclusiv specialiștilor în construcții sau ofițerilor ISU. Cadrul legislativ românesc în domeniul PSI (prevenirea și stingerea incendiilor) s-a construit, strat după strat, de-a lungul a aproape două decenii, într-un efort continuu de a traduce lecțiile trecutului în norme care să prevină repetarea lui. Rezultatul este un edificiu normativ impunător — uneori elegant în logica sa internă, alteori contradictoriu și greu de navigat chiar și pentru profesioniștii cu experiență — care pornește de la principiile generale stabilite prin Legea nr. 307/2006 și coboară, prin normative tehnice precum P118 și ordine ministeriale precum OMAI 129/2016, până la detalii de o precizie aproape chirurgicală: grosimea unui perete rezistent la foc, debitul minim al unui sprinkler, timpul maxim de răspuns al unui detector de fum. Acest articol își propune să cartografieze labirintul legislativ al securității la incendiu în România — nu pentru a-l simplifica în mod artificial, ci pentru a-i dezvălui logica internă, pentru a arăta cum fiecare piesă se îmbină cu celelalte și, mai ales, pentru a reaminti că în spatele fiecărei norme tehnice aparent aride se află, în definitiv, un singur lucru: dorința de a proteja viața omenească.

Radu Cozma Documentații PSI 12 Februarie 2026

Citește mai mult: Cadrul legislativ general privind apărarea împotriva incendiilor

Legislația privind sistemele antiefracție

Într-o Românie în care statisticile Poliției Române arată în fiecare an mii de infracțiuni contra patrimoniului — furturi din locuințe, spargeri ale spațiilor comerciale, jafuri la unitățile financiar-bancare — protecția bunurilor și a persoanelor nu mai poate rămâne un subiect tratat cu superficialitate sau lăsat la latitudinea bunului-simț. Cadrul legislativ românesc în domeniul sistemelor antiefracție s-a construit progresiv, de la o lege-cadru adoptată în 2003 și până la normele tehnice și standardele europene care reglementează astăzi fiecare detaliu: de la tipul de detector montat într-o cameră de valori și până la calificările pe care trebuie să le dețină tehnicianul care instalează sistemul. Acest articol își propune să cartografieze întregul edificiu normativ care guvernează securitatea fizică și sistemele de alarmare împotriva efracției în România — nu într-un limbaj juridic arid, ci într-o manieră care să permită oricui, de la proprietarul unei locuințe și până la administratorul unei instituții publice, să înțeleagă ce obligații are, ce drepturi îl protejează și cum funcționează, în practică, mecanismul legal al securității.

Radu Cozma Documentații Antiefracție 12 Februarie 2026

Citește mai mult: Legislația privind sistemele antiefracție

Legislația privind sistemele de supraveghere video

Între securitate și dreptul la viață privată.  Camerele de supraveghere au devenit, în ultimele două decenii, o prezență atât de obișnuită în peisajul urban și comercial românesc, încât riscăm să le tratăm ca pe un element de mobilier — le vedem, le ignorăm, presupunem că „cineva" le monitorizează și mergem mai departe. Realitatea juridică din spatele fiecărei camere montate pe fațada unui bloc, la intrarea unui magazin, într-o parcare sau pe gardul unei curți este însă considerabil mai complexă decât sugerează discreția acestor dispozitive. Spre deosebire de alte sisteme de securitate fizică — alarmele antiefracție, de exemplu — supravegherea video operează la intersecția a două drepturi fundamentale aflate în tensiune permanentă: dreptul la securitatea persoanei și a proprietății, pe de o parte, și dreptul la viață privată și la protecția datelor cu caracter personal, pe de altă parte. Această tensiune a generat un cadru legislativ stratificat, care combină legislația europeană (GDPR, directivele privind protecția datelor), legislația națională generală (Legea 333/2003 privind paza, Legea 190/2018), actele normative sectoriale (Decizia ANSPDCP nr. 52/2012, abrogată ulterior și recalibrată prin intrarea în vigoare a GDPR) și jurisprudența europeană (CEDO, CJUE), într-un edificiu normativ care, deși nu poartă numele formal de „lege a camerelor de supraveghere", funcționează exact ca atare. Acest articol își propune să parcurgă, sistematic și într-un limbaj accesibil, fiecare strat al acestui cadru legislativ, oferind atât persoanelor fizice, cât și operatorilor economici și instituțiilor publice, o hartă completă a drepturilor, obligațiilor și riscurilor asociate utilizării sistemelor de supraveghere video în România.

Radu Cozma Documentații Antiefracție 12 Februarie 2026

Citește mai mult: Legislația privind sistemele de supraveghere video

Legislația aplicabilă instalațiilor electrice de joasă tensiune

Instalațiile electrice de joasă tensiune (220/230V) reprezintă coloana vertebrală a infrastructurii energetice a oricărei clădiri, indiferent de destinația acesteia – locuință individuală, vilă, instituție publică, clădire de birouri sau spațiu de depozitare. Funcționarea sigură, eficientă și conformă a acestor instalații nu depinde doar de calitatea materialelor și de competența executanților, ci, în mod fundamental, de cunoașterea și respectarea cadrului legal și normativ care guvernează întregul ciclu de viață al unei instalații electrice: de la proiectare și avizare, trecînd prin execuție și recepție, pînă la exploatare și mentenanță.

România dispune de un cadru legislativ complex și stratificat în domeniul instalațiilor electrice, alcătuit din legi organice, hotărîri de guvern, ordine ale autorităților de reglementare, normative tehnice și standarde europene armonizate. Această complexitate, deși necesară pentru a acoperi diversitatea situațiilor practice, poate genera confuzii și omisiuni în rîndul investitorilor, proiectanților și executanților care nu sînt familiarizați cu întreaga arhitectură normativă.

Radu Cozma Instalații electrice 12 Februarie 2026

Citește mai mult: Legislația aplicabilă instalațiilor electrice de joasă tensiune