Procesul de avizare și autorizare este, într-un sens profund, locul în care proiectul tehnic se întîlnește cu cadrul instituțional. Un proiect excelent din punct de vedere tehnic rămîne o simplă colecție de documente dacă nu parcurge cu succes traseul de la emiterea certificatului de urbanism pînă la semnarea contractului de furnizare a energiei electrice. Invers, un beneficiar care obține toate avizele dar nu dispune de un proiect tehnic solid se expune unor riscuri de siguranță inacceptabile.
Complexitatea acestui proces variază considerabil în funcție de tipul clădirii. Pentru o casă sau vilă, drumul de la idee la punerea sub tensiune este relativ liniar și implică un număr limitat de instituții. Pentru un spital sau un depozit de substanțe periculoase, procesul devine un labirint de avize interdependente, în care ordinea etapelor, termenele de valabilitate și relațiile între instituții trebuie gestionate cu atenție și anticipare.
Prezentul capitol își propune să funcționeze ca o hartă a acestui teritoriu birocratic. Nu doar enumerînd documentele necesare (informație disponibilă pe site-urile instituțiilor), ci explicînd logica din spatele fiecărei etape: de ce este necesar fiecare aviz, ce verifică fiecare instituție, cum se articulează etapele între ele și, cel mai important, care sînt capcanele practice în care cad frecvent beneficiarii și cum pot fi evitate.
Notă de context: Procedurile descrise în acest capitol reflectă cadrul normativ în vigoare la data elaborării ghidului (februarie 2026). Procedurile operatorilor de distribuție și ale instituțiilor pot suferi modificări, iar verificarea informațiilor actualizate pe portalurile oficiale este întotdeauna recomandabilă. De asemenea, unele proceduri pot varia ușor de la o zonă la alta a țării, în funcție de operatorul de distribuție și de practica autorităților locale.
Avizul Tehnic de Racordare (ATR)
Avizul Tehnic de Racordare este, poate, cel mai important document din întregul proces de avizare a unei instalații electrice. El reprezintă răspunsul formal al operatorului de distribuție (OD) la solicitarea beneficiarului de a fi conectat la rețeaua publică de energie electrică. Fără ATR, instalația electrică a unei clădiri rămîne, din punct de vedere legal, o structură izolată, fără sursă de alimentare.
Pentru a înțelege rolul ATR-ului, este util să ne gîndim la o analogie simplă. Dacă instalația electrică interioară este sistemul circulator al unei clădiri, branșamentul electric este cordonul ombilical care o leagă de rețeaua publică, iar ATR-ul este documentul prin care operatorul de distribuție confirmă că poate și va asigura această legătură, în condițiile tehnice specificate.
Cererea de racordare – conținut și documentele anexate
Procesul de obținere a ATR-ului începe cu depunerea cererii de racordare la operatorul de distribuție competent teritorial. Cererea se depune de către beneficiar (proprietarul sau titularul unui drept de folosință asupra imobilului) sau de un împuternicit al acestuia, inclusiv proiectantul de instalații electrice.
Formularul de cerere este standardizat de ANRE prin Regulamentul de racordare și este disponibil pe site-urile operatorilor de distribuție, atît în format electronic (depunere online) cît și în format tipărit (depunere la ghișeu). Cererea conține informații esențiale despre solicitant (date de identificare, calitatea în care solicită racordarea), despre amplasamentul obiectivului (adresa completă, date cadastrale), despre tipul de racordare solicitat (racordare nouă, modificarea unei racordări existente, racordare temporară pentru organizare de șantier), despre puterea solicitată (puterea de calcul exprimată în kW sau kVA, determinată conform procedurii descrise în Capitolul II, subcapitolul 2.3) și despre caracteristicile tehnice dorite (alimentare monofazată sau trifazată, tip de contorizare).
Cererea trebuie însoțită de un dosar de documente al cărui conținut este reglementat și cuprinde, de regulă, următoarele piese. Actul de proprietate sau alt document care atestă dreptul de folosință asupra imobilului este documentul fundamental care demonstrează legitimitatea solicitării. Poate fi un extras de carte funciară, un contract de vînzare-cumpărare, un contract de închiriere sau concesiune, sau orice alt document cu valoare juridică care dovedește relația solicitantului cu imobilul. Certificatul de urbanism este documentul emis de autoritatea locală (primăria) care stabilește condițiile de construire pe un anumit teren și avizele necesare pentru obținerea autorizației de construire. Planul de situație (planul cadastral) arată amplasarea clădirii pe teren, limitele proprietății, construcțiile existente și cele propuse, precum și traseele de utilități existente. Planul de încadrare în zonă situează proprietatea în contextul mai larg al cartierului sau localității. Acordul vecinilor este necesar atunci cînd traseul branșamentului electric traversează proprietăți terțe (situație frecventă în zonele rezidențiale dens construite).
Pentru solicitările de racordare a prosumatorilor (consumatori care produc și energie electrică din surse regenerabile, de regulă panouri fotovoltaice), cererii de racordare i se adaugă documente suplimentare: specificațiile tehnice ale instalației de producere, schema monofilară a instalației de producere, și certificatul de conformitate al invertorului.
Etapele procesului de emitere a ATR-ului
Odată depusă cererea completă, procesul de emitere a ATR-ului parcurge mai multe etape, fiecare cu termene legale stabilite de regulamentul ANRE.
Prima etapă este verificarea documentației, în care operatorul de distribuție verifică dacă cererea este completă și corect întocmită. Dacă lipsesc documente sau informații, OD notifică solicitantul și solicită completări. Termenul pentru această verificare este de 5 zile lucrătoare de la depunerea cererii.
A doua etapă este elaborarea studiului de soluție, în care departamentul tehnic al OD analizează condițiile tehnice locale ale rețelei (capacitate, distanța pînă la cel mai apropiat punct de racordare posibil, starea rețelei) și stabilește soluția tehnică optimă de racordare. Această etapă este cea mai importantă din perspectivă tehnică și poate dura mai mult în zonele unde rețeaua este încărcată sau unde sînt necesare extinderi.
A treia etapă este emiterea propriu-zisă a ATR-ului, care materializează soluția tehnică într-un document oficial. Termenul legal total, de la depunerea cererii complete pînă la emiterea ATR-ului, este de 30 de zile calendaristice conform regulamentului ANRE. În cazul în care soluția de racordare necesită lucrări de extindere a rețelei, termenul poate fi prelungit, situație despre care solicitantul trebuie informat.
Ultima etapă, deși nu face parte formal din emiterea ATR-ului, este comunicarea și acceptarea. Solicitantul primește ATR-ul (prin poștă, email sau pe platformă online) și are un termen de valabilitate în care trebuie să își exprime acordul față de soluția tehnică propusă și să semneze contractul de racordare. Dacă solicitantul nu este de acord cu soluția propusă, poate formula contestație la ANRE.
Soluția tehnică de racordare – ce conține și cum se interpretează
ATR-ul nu este doar o aprobare formală. Este un document tehnic substanțial care conține informații pe care proiectantul instalației interioare le folosește direct în finalizarea proiectului tehnic.
Punctul de racordare la rețeaua de distribuție indică locul fizic din care va fi alimentat imobilul – un stîlp de rețea aeriană, o cutie de distribuție subterană, sau un punct din rețeaua existentă în zonă. Traseul branșamentului descrie parcursul fizic al cablului de la punctul de racordare pînă la firidă de branșament (cutia de la limita proprietății), inclusiv traversările de proprietăți terțe sau de domeniu public. Tipul branșamentului specifică dacă alimentarea se face prin branșament aerian sau subteran, și caracteristicile tehnice ale cablului de branșament. Puterea aprobată este valoarea de putere pe care OD o garantează la punctul de racordare – un parametru esențial pe baza căruia se dimensionează protecția generală și tabloul electric al clădirii. Tipul de alimentare indică dacă este monofazat (230V, pentru puteri mici – de regulă sub 8 kW) sau trifazat (400V, pentru puteri mai mari sau cînd există consumatori trifazați). Tipul de contorizare specifică sistemul de măsurare a energiei consumate, inclusiv discriminarea orară (tele-gestiune) și, pentru prosumatori, contorizarea bidirecțională. Lucrările necesare din partea OD detaliază ce lucrări execută operatorul de distribuție pe cheltuiala proprie (extinderea rețelei, în anumite condiții) și ce lucrări revin beneficiarului.
Valabilitatea ATR-ului și cazuri speciale
ATR-ul are o valabilitate limitată în timp, de regulă 24 de luni de la emitere, termen în care beneficiarul trebuie să semneze contractul de racordare și să realizeze efectiv racordarea. Dacă termenul expiră fără realizarea racordării, procedura trebuie reluată de la capăt.
Există și cazuri speciale care merită atenție. Modificarea puterii aprobate presupune situația în care, pe parcursul proiectării sau executării clădirii, necesarul de putere se modifică față de cel solicitat inițial. În acest caz, este necesară o nouă cerere de racordare sau o cerere de modificare a ATR-ului existent. Racordarea temporară pentru organizare de șantier este o procedură separată prin care se obține alimentarea cu energie electrică pe durata lucrărilor de construcție – cu putere limitată și pentru o perioadă determinată, urmînd ca la finalizarea construcției să se treacă la racordarea definitivă. Trecerea de la racordare provizorie la definitivă presupune verificarea instalației interioare de către un electrician autorizat ANRE și prezentarea buletinului de verificare (PRAM). Racordarea prosumatorilor implică proceduri suplimentare, incluzînd verificarea compatibilității instalației de producere cu rețeaua de distribuție și testele de anti-insulare.
Certificatul de urbanism și autorizația de construire
Dacă ATR-ul reglementează relația dintre beneficiar și operatorul de distribuție, certificatul de urbanism și autorizația de construire reglementează relația dintre beneficiar și autoritatea publică locală (primăria). Aceste documente sînt necesare ori de cîte ori instalația electrică face parte dintr-o construcție nouă, dintr-o extindere sau dintr-o modificare substanțială a unei construcții existente.
Certificatul de urbanism – rol și conținut
Certificatul de urbanism (CU) este primul document pe care beneficiarul trebuie să îl obțină de la primăria localității unde se află imobilul. Este important de înțeles că CU nu este o aprobare sau o autorizare – este un document de informare care comunică beneficiarului condițiile în care poate construi pe terenul respectiv și lista de avize pe care trebuie să le obțină pentru autorizația de construire.
Din perspectiva instalațiilor electrice, CU este relevant din cel puțin două motive. În primul rînd, CU specifică obligativitatea obținerii avizului de la operatorul de distribuție (care, în practică, se materializează prin ATR). În al doilea rînd, CU poate impune restricții care afectează indirect instalația electrică, precum interdicția de realizare a branșamentelor aeriene în anumite zone protejate (zone istorice, zone cu regim special), obligativitatea racordării subterane, sau cerințe de amplasare a firidelor de branșament la limita proprietății.
Documentele necesare pentru obținerea CU sînt relativ simple: cererea-tip (formular disponibil la primărie), planul de situație (extras de carte funciară), planul de încadrare în zonă și documentul de proprietate. Termenul legal de emitere este de 30 de zile calendaristice de la depunerea cererii complete.
Autorizația de construire – procedura completă
Autorizația de construire (AC) este documentul care acordă dreptul efectiv de a executa lucrări de construcție, inclusiv instalații electrice, pe un anumit amplasament. Emiterea AC este condiționată de prezentarea tuturor avizelor solicitate prin CU, a proiectului tehnic verificat (pentru categoriile de clădiri unde verificarea este obligatorie) și a altor documente prevăzute de lege.
Dosarul pentru obținerea autorizației de construire este substanțial și include certificatul de urbanism (în original, în termen de valabilitate), actul de proprietate, toate avizele solicitate prin CU (inclusiv ATR-ul de la operatorul de distribuție, avizul ISU unde este cazul, avizul de mediu, avizul DSP), proiectul tehnic complet (toate specialitățile: arhitectură, structură, instalații electrice, instalații sanitare, instalații termice, instalații de gaze), referatele de verificare ale verificatorilor de proiecte atestați (pentru categoriile de clădiri unde verificarea este obligatorie), devizul general al investiției, studiul geotehnic, și documentele de plată a taxelor legale.
Proiectul de instalații electrice, ca parte a documentației pentru AC, trebuie să fie semnat și ștampilat de proiectantul autorizat, însoțit de referatul verificatorului de proiecte (unde este cazul), și corelat cu proiectele celorlalte specialități (mai ales cu proiectul de arhitectură, care definește spațiile, și cu proiectul de instalații termice, care poate avea cerințe de alimentare electrică pentru centralele termice sau pompele de căldură).
Termenul legal de emitere a AC este de 30 de zile calendaristice de la depunerea dosarului complet. Autorizația este valabilă 12 luni de la emitere, termen în care trebuie începute lucrările, și poate fi prelungită o singură dată cu maximum 12 luni.
Situații în care autorizația de construire nu este necesară
Nu toate lucrările de instalații electrice necesită autorizație de construire. Legea 50/1991, la art. 11, exceptează de la autorizare o serie de lucrări considerate de complexitate redusă. Pentru instalațiile electrice, sînt relevante cîteva situații frecvente.
Lucrările de întreținere și reparații curente ale instalației electrice existente, care nu modifică structura instalației și nu schimbă destinația spațiilor, pot fi realizate fără AC. Aceasta include înlocuirea aparatajului uzat (prize, comutatoare, corpuri de iluminat), înlocuirea tabloului electric cu unul de aceeași configurație, și repararea traseelor de cabluri deteriorate.
Lucrările de modernizare a instalației electrice existente, care nu modifică structura clădirii (nu necesită spargeri în pereți structurali sau planșee), pot fi, în anumite interpretări ale legii, exceptate de la autorizare. Cu toate acestea, este prudent să se verifice cu compartimentul de urbanism al primăriei locale, întrucît interpretarea variază de la o autoritate la alta.
Este esențial de subliniat că, indiferent dacă autorizația de construire este sau nu necesară, respectarea normativelor tehnice și verificarea instalației de către un electrician autorizat ANRE rămîn obligatorii în toate cazurile. Lipsa AC nu exonerează beneficiarul de obligația de a realiza o instalație conformă și sigură.
Avizul de principiu de la furnizorul de energie electrică
Pe lîngă ATR-ul emis de operatorul de distribuție, în procesul de obținere a AC poate fi solicitat și un aviz de principiu de la furnizorul de energie electrică. Acest aviz confirmă disponibilitatea de furnizare a energiei electrice la amplasamentul respectiv și este, în multe cazuri, emis în paralel cu ATR-ul sau inclus în procedura de racordare.
Distincția între operatorul de distribuție și furnizorul de energie electrică este importantă și generează frecvent confuzii. Operatorul de distribuție (E-Distribuție, Delgaz Grid, DEER) gestionează rețeaua fizică de cabluri și transformatoare – este cel care realizează efectiv racordarea și emite ATR-ul. Furnizorul de energie electrică este compania care vinde energia electrică consumatorului final – beneficiarul poate alege orice furnizor licențiat de pe piața liberă. ATR-ul se obține de la operatorul de distribuție (care este unic pentru fiecare zonă geografică), în timp ce contractul de furnizare se încheie cu furnizorul ales de beneficiar.
Avize speciale – diferențieri pe tipuri de clădiri
Unul dintre aspectele care diferențiază cel mai puternic procesul de avizare al diferitelor tipuri de clădiri este necesitatea obținerii unor avize speciale, emise de autorități cu competențe specifice. Aceste avize verifică conformitatea proiectului (inclusiv a componentei de instalații electrice) cu cerințele de siguranță, sănătate și protecție a mediului.
Avizul ISU (Inspectoratul pentru Situații de Urgență)
Avizul ISU de securitate la incendiu este, probabil, cel mai important aviz special din perspectiva instalațiilor electrice, dat fiind că o proporție semnificativă a incendiilor în clădiri are cauze electrice (scurtcircuite, suprasarcini, contacte defectuoase).
Avizul ISU este obligatoriu pentru următoarele categorii de clădiri: clădirile de utilitate publică (instituții, birouri, spații comerciale, hoteluri, restaurante) cu suprafața construită desfășurată mai mare de 200 mp sau cu mai mult de două niveluri supraterane, clădirile de producție și depozitare cu suprafața mai mare de 150 mp, clădirile civile (locuințe) cu mai mult de patru niveluri supraterane sau cu mai mult de 8 apartamente, și orice clădire care stochează, manipulează sau prelucrează substanțe periculoase.
Documentația necesară pentru obținerea avizului ISU include cererea de emitere a avizului, scenariul de securitate la incendiu (elaborat de un specialist atestat de IGSU), proiectul tehnic al instalațiilor de protecție la incendiu (detecție, alarmare, stingere, iluminat de siguranță, evacuare fum), planurile de evacuare, și referatele de verificare la cerința fundamentală „securitate la incendiu" (cerința C).
Din perspectiva instalațiilor electrice, avizul ISU verifică mai multe aspecte critice. Tipurile de cabluri utilizate trebuie să corespundă clasei de reacție la foc impuse: în căile de evacuare și în spațiile cu public numeros se impun cabluri cu propagare limitată a flăcării și fără degajare de halogeni (clasa Cca-s1b,d1,a1 sau mai bună conform CPR). Instalația de iluminat de siguranță trebuie să asigure iluminarea căilor de evacuare, iluminatul antipanică în spațiile cu public numeros și iluminatul de intervenție pentru echipele de pompieri, cu autonomie minimă de o oră (sau trei ore pentru anumite categorii). Alimentarea echipamentelor de protecție la incendiu (pompe de incendiu, instalații de sprinklere, ventilatoare de evacuare a fumului) trebuie realizată din surse sigure, cu circuite dedicate și protejate la foc. Trasarea circuitelor electrice trebuie evitată în căile de evacuare, sau, acolo unde nu este posibil, cablurile trebuie protejate prin sisteme cu rezistență la foc certificată.
Avizul DSP (Direcția de Sănătate Publică)
Avizul sanitar, emis de Direcția de Sănătate Publică, este necesar pentru clădirile destinate activităților care implică prezența publicului sau în care se desfășoară activități cu impact asupra sănătății: instituții de învățămînt (școli, grădinițe, universități), unități sanitare (spitale, clinici, cabinete), unități de alimentație publică (restaurante, cantine), birouri cu program de lucru cu publicul, și spații comerciale.
Din perspectiva instalațiilor electrice, avizul DSP verifică aspecte care, deși nu sînt strict electrotehnice, sînt influențate de proiectul de instalații electrice. Iluminatul la locul de muncă și în spațiile de învățămînt trebuie să respecte nivelurile de iluminare impuse de normele de igienă, ceea ce presupune un calcul de iluminat corect și alegerea adecvată a corpurilor de iluminat (putere, temperatură de culoare, indice de redare cromatică). Ventilația mecanică, deși este o instalație distinctă, depinde de alimentarea electrică pentru funcționarea ventilatoarelor și recuperatoarelor de căldură. Instalațiile de climatizare trebuie să asigure parametri de microclimat conformi cu normele de igienă, iar dimensionarea circuitelor electrice de alimentare a echipamentelor de climatizare este responsabilitatea proiectantului de instalații electrice.
Avizul de mediu
Avizul de mediu, emis de Agenția de Protecție a Mediului (APM), este necesar pentru proiectele care pot avea impact semnificativ asupra mediului. Pentru instalațiile electrice aferente clădirilor, acest aviz este relevant în principal pentru depozitele de substanțe chimice sau combustibile, halele industriale cu procese potențial poluante, și instalațiile de producere a energiei electrice (parcuri fotovoltaice de dimensiuni mari, grupuri generatoare diesel).
Procedura de obținere a avizului de mediu este reglementată de Legea 292/2018 și de HG 1076/2004 și poate fi simplă (prin procedura de evaluare a impactului, la nivel de „încadrare") sau complexă (prin studiu de impact asupra mediului – EIA), în funcție de amploarea proiectului.
Din perspectiva instalațiilor electrice, avizul de mediu poate impune cerințe privind utilizarea echipamentelor cu consum energetic redus (contribuind la reducerea emisiilor de CO₂ asociate consumului de energie), utilizarea transformatoarelor uscate (fără ulei) în stațiile de transformare din incinta sau din vecinătatea zonelor sensibile din punct de vedere ecologic, gestionarea deșeurilor din echipamente electrice și electronice (DEEE) la finalul ciclului de viață, și măsuri de reducere a poluării luminoase (pentru iluminatul exterior al depozitelor și halelor industriale situate în zone cu ecosisteme sensibile).
Avizul de securitate la incendiu (autorizația ISU de funcționare)
Un aspect care generează frecvent confuzie este distincția între avizul ISU de securitate la incendiu (obținut în faza de proiectare, ca parte a documentației pentru autorizația de construire) și autorizația ISU de securitate la incendiu (obținută după finalizarea lucrărilor, ca o condiție pentru punerea în funcțiune a clădirii).
Avizul ISU confirmă că proiectul respectă cerințele de securitate la incendiu. Autorizația ISU de funcționare confirmă că clădirea a fost realizată conform proiectului avizat și că sînt îndeplinite condițiile de exploatare în siguranță. Obținerea autorizației de funcționare presupune o inspecție la fața locului realizată de inspectorii ISU, care verifică, printre altele, conformitatea instalației electrice realizate cu proiectul avizat, funcționarea corectă a instalației de iluminat de siguranță (teste de funcționare), existența și accesibilitatea tablourilor electrice (corect etichetate, cu scheme vizibile), și funcționarea sistemelor de detecție și alarmare la incendiu.
Alte avize specifice
În funcție de amplasamentul și destinația clădirii, pot fi necesare și alte avize care, deși nu vizează direct instalația electrică, condiționează obținerea autorizației de construire și, implicit, avansarea întregului proiect. Avizul de la administrația drumurilor este necesar atunci cînd branșamentul electric traversează drumuri publice sau cînd lucrările de racordare afectează infrastructura rutieră. Avizul de la administrația patrimoniului cultural este obligatoriu pentru clădirile situate în zone protejate (centre istorice, zone de protecție a monumentelor) și poate impune restricții privind traseele vizibile ale cablurilor electrice, interzicerea branșamentelor aeriene, sau utilizarea unor soluții de iluminat arhitectural specifice. Avizul de la operatorul de telecomunicații poate fi necesar atunci cînd traseul branșamentului electric interferează cu rețelele de telecomunicații existente. Avizul de la administrația bazinală a apelor este necesar atunci cînd construcția se află în zone inundabile sau cînd lucrările afectează cursuri de apă.
| Aviz / Autorizație | Emitent | Obligatoriu pentru | Termen legal emitere |
|---|---|---|---|
| ATR (Aviz Tehnic de Racordare) | Operatorul de distribuție (OD) | Toate clădirile cu racordare nouă sau modificată | 30 zile calendaristice |
| Certificat de urbanism | Primăria locală | Construcții noi, extinderi, schimbări de destinație | 30 zile calendaristice |
| Autorizație de construire | Primăria locală | Construcții noi, extinderi, modificări structurale | 30 zile calendaristice |
| Aviz ISU (proiectare) | Inspectoratul pentru Situații de Urgență | Instituții, birouri >200 mp, depozite >150 mp | 15–30 zile lucrătoare |
| Aviz DSP | Direcția de Sănătate Publică | Școli, spitale, restaurante, birouri cu public | 30 zile calendaristice |
| Aviz de mediu | Agenția de Protecție a Mediului | Depozite, hale industriale, parcuri fotovoltaice mari | Variabil (30–90 zile) |
| Autorizație ISU funcționare | Inspectoratul pentru Situații de Urgență | Aceleași categorii ca avizul ISU | După inspecție la fața locului |
Contractul de racordare și contractul de furnizare
Odată obținute toate avizele și autorizațiile, ultimele două documente care finalizează ciclul administrativ sînt contractele: contractul de racordare (cu operatorul de distribuție) și contractul de furnizare a energiei electrice (cu furnizorul ales pe piața liberă).
Contractul de racordare la rețeaua electrică
Contractul de racordare este acordul juridic prin care operatorul de distribuție se obligă să realizeze lucrările de racordare (branșamentul electric, montarea contorului), iar beneficiarul se obligă să plătească tariful de racordare și să mențină instalația interioară în stare conformă cu normativele tehnice.
Contractul de racordare se încheie pe baza ATR-ului emis anterior și trebuie semnat în termenul de valabilitate al ATR-ului. El conține informații despre soluția tehnică de racordare (identică cu cea din ATR), tariful de racordare și modalitățile de plată, termenul de realizare a lucrărilor de racordare de către OD, obligațiile beneficiarului privind pregătirea instalației interioare pentru racordare (inclusiv realizarea priței de pămînt, montarea firidei de branșament și obținerea buletinului de verificare PRAM), și condițiile de punere sub tensiune.
Punerea sub tensiune – momentul în care instalația primește efectiv energie electrică de la rețea – este condiționată de prezentarea buletinului de verificare (PRAM) emis de un electrician autorizat ANRE, care confirmă că instalația interioară este conformă cu normativele tehnice și sigură pentru exploatare. Acest buletin de verificare face obiectul Capitolului V (Documentația de recepție și punere în funcțiune).
Tariful de racordare – cum se calculează și cine plătește
Tariful de racordare este un subiect de interes major pentru beneficiari, fiind una dintre costurile semnificative ale procesului. Metodologia de calcul este reglementată de ANRE și se bazează pe costul efectiv al lucrărilor necesare, cu anumite facilități prevăzute de lege.
Principiul general este că beneficiarul plătește costul lucrărilor de racordare propriu-zise (branșamentul, de la rețeaua existentă pînă la contorul beneficiarului), în timp ce costul eventualelor lucrări de extindere sau întărire a rețelei de distribuție necesare pentru asigurarea puterii solicitate este suportat de operatorul de distribuție (și recuperat prin tarifele de distribuție). Cu toate acestea, regulamentul prevede excepții și nuanțe, iar situațiile concrete pot varia.
Pentru consumatorii casnici (case, vile, apartamente), ANRE a stabilit tarife de racordare reglementate, cu plafoane maxime, diferențiate în funcție de puterea solicitată și de complexitatea lucrărilor. Pentru consumatorii non-casnici (instituții, birouri, depozite), tarifele se stabilesc pe baza devizului lucrărilor, conform metodologiei ANRE, și pot fi semnificativ mai mari, mai ales cînd sînt necesare lucrări de extindere a rețelei sau instalarea de transformatoare dedicate.
Un aspect important este că tariful de racordare nu include costul instalației interioare a beneficiarului (de la contor înspre clădire) – acesta este responsabilitatea exclusivă a beneficiarului și face obiectul proiectului tehnic descris în Capitolul II. Nici costul contorului electric nu este suportat de beneficiar – contorul este proprietatea operatorului de distribuție și este pus la dispoziția beneficiarului fără plată, ca parte a serviciului de distribuție.
Contractul de furnizare a energiei electrice
Contractul de furnizare este documentul care stabilește relația comercială dintre beneficiar și furnizorul de energie electrică. Dacă contractul de racordare asigură conexiunea fizică, contractul de furnizare asigură aprovizionarea cu energie.
De la liberalizarea completă a pieței de energie electrică din România (1 ianuarie 2021), toți consumatorii – casnici și non-casnici – au dreptul și obligația de a-și alege un furnizor pe piața liberă (piața concurențială). Nu mai există tarife reglementate; prețul energiei este stabilit prin contract, pe baza ofertei furnizorului și a negocierii cu beneficiarul.
Contractul de furnizare se încheie după realizarea fizică a racordării și montarea contorului, și conține informații despre prețul energiei electrice (exprimat în lei/kWh, fix sau variabil, cu sau fără discriminare orară), durata contractului și condițiile de reînnoire sau reziliere, condițiile de facturare și plată, drepturile și obligațiile părților, și procedura de soluționare a reclamațiilor.
Alegerea furnizorului pe piața liberă
Alegerea furnizorului de energie electrică este o decizie economică importantă, mai ales pentru consumatorii mari (instituții, birouri, depozite), unde diferențele de preț între furnizori se pot traduce în economii sau costuri suplimentare de mii sau zeci de mii de lei pe an.
ANRE publică pe site-ul propriu un comparator de oferte care permite consumatorilor să compare prețurile și condițiile oferite de diferiți furnizori. Principalele criterii de comparare sînt prețul pe kWh (inclusiv toate componentele: energie activă, servicii de distribuție, transport, certificate verzi, accize), tipul de contract (preț fix vs. preț indexat), flexibilitatea contractuală (posibilitatea de schimbare a furnizorului, penalități de reziliere anticipată), serviciile suplimentare oferite (facturare electronică, aplicație de monitorizare a consumului, asistență tehnică), și reputația furnizorului (calitatea serviciului clienți, termene de răspuns la reclamații).
Pentru instituțiile publice, achiziția de energie electrică se face conform legislației achizițiilor publice (Legea 98/2016), de regulă prin licitație sau cerere de oferte, ceea ce impune proceduri specifice de selecție a furnizorului.
Sfat practic: Nu alegeți furnizorul doar pe criteriul prețului pe kWh. Analizați oferta completă, inclusiv structura tarifară (preț fix vs. variabil, discriminare orară), condițiile contractuale (durată, penalități, clauze de indexare) și calitatea serviciului post-vînzare. Un furnizor cu preț aparent mai mic dar cu clauze contractuale nefavorabile poate genera costuri totale mai mari.
Harta completă a procesului de avizare și autorizare
După ce am detaliat fiecare document și procedură în parte, este util să privim procesul în ansamblu, ca un flux cronologic cu etape interdependente. Această perspectivă de ansamblu ajută la planificare și la evitarea blocajelor.
Fluxul cronologic – de la idee la punerea sub tensiune
Procesul complet de avizare și autorizare, de la decizia de a construi pînă la momentul în care instalația primește energie electrică de la rețea, parcurge o succesiune de etape care, deși variază în funcție de complexitatea proiectului, urmează o logică generală constantă.
Etapa 1 – Obținerea certificatului de urbanism reprezintă punctul de pornire al întregului proces. Beneficiarul solicită CU de la primărie și primește informații despre condițiile de construire și lista de avize necesare. Durată estimată: 30-45 de zile.
Etapa 2 – Depunerea cererii de racordare și obținerea ATR-ului poate fi inițiată în paralel cu elaborarea proiectului tehnic, dar este recomandabil să se depună cît mai devreme, deoarece soluția tehnică din ATR influențează proiectul. Durată estimată: 30-60 de zile.
Etapa 3 – Elaborarea proiectului tehnic este etapa de proiectare detaliată în care se elaborează toate componentele descrise în Capitolul II: memoriu, scheme, planuri, calcule, caiete de sarcini. Durată estimată: 30-90 de zile, în funcție de complexitate.
Etapa 4 – Verificarea proiectului de către verificatorul atestat este necesară pentru categoriile de clădiri unde este obligatorie (vezi Capitolul II, subcapitolul 2.5). Durată estimată: 15-30 de zile.
Etapa 5 – Obținerea avizelor speciale (ISU, DSP, mediu) se realizează în paralel, pe baza proiectului tehnic verificat. Aceasta este adesea cea mai imprevizibilă etapă din punct de vedere al duratei, deoarece fiecare instituție are propriile termene și proceduri. Durată estimată: 30-90 de zile (cumulat).
Etapa 6 – Obținerea autorizației de construire se realizează prin depunerea dosarului complet (cu toate avizele) la primărie. Durată estimată: 30-45 de zile.
Etapa 7 – Executarea lucrărilor de instalații electrice este etapa de construcție propriu-zisă, descrisă detaliat în Capitolul IV. Durată estimată: variabilă, de la cîteva săptămîni pentru o casă pînă la luni de zile pentru clădiri complexe.
Etapa 8 – Verificarea instalației și obținerea buletinului PRAM de la un electrician autorizat ANRE confirmă conformitatea instalației realizate. Durată estimată: 1-5 zile.
Etapa 9 – Semnarea contractului de racordare și realizarea racordării de către operatorul de distribuție, inclusiv montarea contorului. Durată estimată: 30-60 de zile de la semnarea contractului.
Etapa 10 – Punerea sub tensiune și semnarea contractului de furnizare marchează momentul în care instalația devine funcțională și beneficiarul poate consuma energie electrică legal. Durată estimată: 5-15 zile.
Durata totală a procesului, de la obținerea CU pînă la punerea sub tensiune, variază de la aproximativ 4-6 luni pentru o casă simplă, la 8-12 luni pentru o clădire de birouri sau o instituție, și pînă la 12-18 luni sau mai mult pentru proiecte complexe (spitale, depozite de substanțe periculoase).
Termene legale și termene reale
Unul dintre aspectele cele mai frustrante ale procesului de avizare este diferența, uneori substanțială, între termenele legale (stabilite prin reglementări) și termenele reale (experimentate în practică). Această diferență are mai multe cauze: depunerea de dosare incomplete, care generează cicluri repetate de solicitare-completare-redepunere; aglomerarea instituțiilor, în special ISU și operatorii de distribuție, în anumite perioade ale anului; necesitatea coordonării între mai multe instituții, fiecare cu propriul ritm; și situații tehnice neprevăzute, precum descoperirea că rețeaua de distribuție din zonă nu are capacitate suficientă și necesită extindere.
Recomandarea practică este de a adăuga un tampon de 30-50% la termenele legale atunci cînd se planifică calendarul proiectului. O casă pentru care termenele legale cumulate sînt de 4 luni ar trebui planificată cu un calendar de 6 luni pentru etapele de avizare. O clădire de birouri cu termene legale de 8 luni ar trebui să prevadă 10-12 luni.
Greșeli frecvente și cum să le eviți
Experiența practică a relevat o serie de greșeli recurente pe care beneficiarii le comit în procesul de avizare și autorizare, și care pot fi evitate prin planificare și informare.
Cea mai frecventă greșeală este depunerea cererii de racordare prea tîrziu. Mulți beneficiari depun cererea de racordare abia după finalizarea construcției, descoperind că termenul de emitere a ATR-ului și de realizare a racordării întîrzie punerea în funcțiune cu luni de zile. Cererea de racordare trebuie depusă în faza de proiectare, nu în faza de execuție sau după finalizare.
O altă greșeală frecventă este subestimarea puterii necesare. Solicitarea unei puteri prea mici în cererea de racordare, fie din dorința de a reduce tariful de racordare, fie din neînțelegerea calculelor energetice, conduce la o instalație subdimensionată care declașează frecvent și nu poate alimenta toate echipamentele simultan. Modificarea ulterioară a puterii aprobate presupune refacerea întregii proceduri de racordare.
Neglijarea avizelor speciale este o greșeală care afectează mai ales investitorii în clădiri non-rezidențiale. Neobținerea avizului ISU sau a avizului DSP înainte de începerea lucrărilor poate duce la necesitatea de refacere a unor lucrări deja executate, cu costuri și întîrzieri semnificative.
Confuzia între operatorul de distribuție și furnizorul de energie este o greșeală care generează pierdere de timp prin adresarea cererilor la instituția greșită. Cererea de racordare se depune la operatorul de distribuție (E-Distribuție, Delgaz Grid, DEER), nu la furnizorul de energie (Enel Energie, E.ON Energie, Electrica Furnizare etc.).
Neactualizarea proiectului după emiterea ATR-ului poate genera neconcordanțe între proiect și condițiile reale de racordare. Dacă ATR-ul impune o putere diferită de cea presupusă inițial în proiect, sau dacă soluția de racordare modifică tipul de alimentare (de exemplu, de la monofazat la trifazat), proiectul tehnic trebuie actualizat corespunzător.
Concluzii
Procesul de avizare și autorizare a unei instalații electrice de joasă tensiune este, în mod inevitabil, un proces birocratic. Dar birocrația, în acest caz, nu este un scop în sine – este expresia instituțională a unei preocupări legitime pentru siguranță, conformitate și protecția interesului public. Fiecare aviz verifică un aspect distinct al siguranței și conformității: ATR-ul verifică compatibilitatea cu rețeaua de distribuție, autorizația de construire verifică conformitatea cu reglementările urbanistice, avizul ISU verifică securitatea la incendiu, avizul DSP verifică condițiile de sănătate, iar avizul de mediu verifică impactul ecologic.
Din parcurgerea acestui capitol se cristalizează cîteva concluzii practice esențiale.
În primul rînd, procesul de avizare trebuie planificat ca un proiect în sine, cu calendar, responsabili și termene realistice. Abordarea reactivă – „depunem cererea cînd ajungem la acea etapă" – este rețeta sigură pentru întîrzieri și frustrări. Abordarea proactivă – inițierea în paralel a procedurilor care nu se condiționează reciproc, depunerea din timp a cererilor de racordare, obținerea anticipată a avizelor – poate reduce semnificativ durata totală a procesului.
În al doilea rînd, calitatea documentației depuse la fiecare instituție este determinantă pentru respectarea termenelor. Un dosar complet, corect întocmit, cu toate documentele solicitate, se procesează rapid. Un dosar incomplet sau cu erori generează cicluri repetate de completări care multiplică termenele.
În al treilea rînd, cerințele de avizare diferă substanțial în funcție de tipul clădirii. Proprietarul unei case trebuie să parcurgă un proces simplificat (CU, ATR, eventual AC, contract de racordare, contract de furnizare), în timp ce administratorul unui spital sau al unui depozit de substanțe periculoase se confruntă cu un dosar complex care implică ISU, DSP, APM și, potențial, alte autorități. Cunoașterea din start a cerințelor specifice categoriei de clădire evită surprizele neplăcute pe parcurs.
În al patrulea rînd, distincția clară între operatorul de distribuție și furnizorul de energie electrică este fundamentală pentru navigarea corectă a procesului. Racordarea (conexiunea fizică) și furnizarea (aprovizionarea comercială) sînt două procese distincte, gestionate de entități diferite, cu proceduri și contracte separate.
În cele din urmă, investiția în consultanță profesională – un proiectant experimentat, un electrician autorizat ANRE, eventual un consultant specializat în avizări pentru proiecte complexe – este adesea cea mai eficientă cale de a parcurge procesul rapid și fără erori. Costul consultanței este neglijabil comparativ cu costul întîrzierilor, al refacerii documentației sau al remedierii neconformităților.
Recomandare finală: Păstrați un dosar fizic și electronic complet cu toate documentele obținute pe parcursul procesului de avizare. Acest dosar va fi necesar la recepția lucrărilor (Capitolul V) și va face parte din cartea tehnică a construcției – un document cu valoare juridică pe întreaga durată de existență a clădirii.
Bibliografie și surse online
Legislație primară și acte normative
- Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Disponibilă pe portalul legislativ: https://legislatie.just.ro/
- Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, republicată, cu modificările ulterioare. Disponibilă pe: https://legislatie.just.ro/
- Legea nr. 123/2012 privind energia electrică și gazele naturale, cu modificările și completările ulterioare. Disponibilă pe: https://legislatie.just.ro/
- Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice (relevantă pentru instituțiile publice care achiziționează energie electrică). Disponibilă pe: https://legislatie.just.ro/
- Legea nr. 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului. Disponibilă pe: https://legislatie.just.ro/
- Hotărîrea Guvernului nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu. Disponibilă pe: https://legislatie.just.ro/
- OMAI nr. 129/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice privind avizarea și autorizarea de securitate la incendiu și protecție civilă. Disponibil pe: https://legislatie.just.ro/
Reglementări ANRE
- Regulamentul privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public, aprobat prin Ordinul ANRE. Disponibil pe: https://www.anre.ro/ro/energie-electrica/legislatie/racordare
- Metodologia de stabilire a tarifelor de racordare la rețelele electrice de distribuție. ANRE: https://www.anre.ro/
- Regulamentul pentru autorizarea electricienilor. ANRE: https://www.anre.ro/ro/energie-electrica/legislatie/autorizare-electricieni
- Comparatorul de oferte de energie electrică. ANRE: https://www.anre.ro/ro/energie-electrica/informatii-de-interes-public/comparator-oferte-tip
- Ordine ANRE privind prosumatorii și instalațiile de producere din surse regenerabile. ANRE: https://www.anre.ro/ro/energie-electrica/legislatie/prosumatori
Operatori de distribuție – proceduri de racordare
- E-Distribuție (ENEL) – Proceduri, formulare și tarife de racordare pentru zonele Muntenia Sud, Banat și Dobrogea: https://www.e-distributie.com/
- Delgaz Grid – Proceduri, formulare și tarife de racordare pentru zonele Moldova și Transilvania Sud: https://www.delgaz.ro/
- DEER – Distribuție Energie Electrică România. Proceduri de racordare pentru zona Transilvania Nord: https://www.distributie-energie.ro/
Instituții de avizare
- IGSU – Inspectoratul General pentru Situații de Urgență. Norme PSI, proceduri de avizare și autorizare securitate la incendiu, formulare: https://www.igsu.ro/
- DSP – Direcțiile de Sănătate Publică (structuri teritoriale ale Ministerului Sănătății). Proceduri de avizare sanitară. Lista DSP-urilor județene: https://www.ms.ro/
- ANPM – Agenția Națională pentru Protecția Mediului. Proceduri de evaluare a impactului asupra mediului, formulare: https://www.anpm.ro/
- MDLPA – Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației. Legislația privind autorizarea construcțiilor, atestări proiectanți și verificatori: https://www.mdlpa.ro/
Surse online utile
- Portalul legislativ românesc – Acces gratuit la toate actele normative în vigoare: https://legislatie.just.ro/
- ASRO – Asociația de Standardizare din România. Catalogul standardelor românești, inclusiv cele referitoare la clasificarea la foc a cablurilor (CPR): https://www.asro.ro/
- EUR-Lex – Legislația Uniunii Europene. Regulamentul CPR 305/2011 privind clasificarea la foc a produselor pentru construcții: https://eur-lex.europa.eu/
- e-Guvernare – Platforma națională pentru depunerea online a cererilor și documentelor la instituțiile publice, inclusiv pentru obținerea certificatelor de urbanism și autorizațiilor de construire: https://www.ghiseul.ro/
- Portalul ANRE de verificare a autorizațiilor electricienilor – Verificarea valabilității autorizației unui electrician ANRE: https://www.anre.ro/ro/energie-electrica/informatii-de-interes-public/info-consumatori/verificare-autorizatii
- Portalul ANRE de verificare a furnizorilor licențiați – Lista furnizorilor de energie electrică licențiați în România: https://www.anre.ro/
Document elaborat în scop informativ – Februarie 2026
Verificați întotdeauna versiunile actualizate ale actelor normative și procedurile specifice ale instituțiilor pe portalurile oficiale menționate. Procedurile și termenele pot varia în funcție de zona geografică și de practica locală a autorităților. Informațiile din prezentul ghid nu substituie consultanța de specialitate a unui proiectant și electrician autorizat ANRE.
